mă întorc la dorințele tale
și tu nu crezi că voi rămâne cuprins
în interior

între noi s-a statornicit valul
pe care nu-l traversează nicio barcă
îl îndepărtăm cu mâinile

după aceea ajungem la țărm
ne plimbăm pe faleză
orașul se apropie de cer
fiecare stea își caută un loc
pe acoperișurile caselor neluminate

stau și mă întreb
unde vom ajunge cu gândurile
privindu-te în ochi

mângâi fața ta luminată
de un surâs abia deslușit
calci apăsat peste amintiri
fără să le scoți din locașul dorit

mai nou
capeți o certitudine
în suflet îți cuibăresc păsările
care cheamă la iubire
au un ciripit ce deschide ușile
să iese din piept inima
pentru fiecare gest

dau liber vântului
să-ți răvășească părul
și aștept
marea patimă
imposibilul întrupat în cuvinte
care se lasă spuse
cu buzele aprinse de nerăbdare

nu te grăbi
îndepărtează umbrele
și intră sub pielea minunii
adevărate