storc tricoul de sudoare și sevraj
se face dimineață curând și
trebuie să mă ridic din nou ca o țestoasă răsturnată

aceeași zi se tot repetă într-un gif
în care nu se știe cum moare personajul principal

povestește-mi sfârșitul scurt
poate m-a răpus un zmeu cu trei capete de acuzare

îmi faci semn cu infinitul legat de mână să mă întorc
într-o amintire care începe la sfârșitul lui august și se termină mereu

mai minte-mă cu valuri de femeie zbuciumată
întotdeauna mi-a plăcut să te am dincolo de geamandură

ne ciocnim ca un toast
iar universul fiecăruia se varsă din cupe crăpate înapoi în pierdut

marea înghite corăbii cum se-nghit pastilele la sunwaves
când cred că iubesc de fapt plutesc în derivă pe o scândură din epavă

la țărm mă joc puțin prin nisip și-mi construiesc un castel pentru săraci
în care aș vrea să mă odihnesc însă doar tu știi să mă așezi în pat

caut în buzunar o inimă care ți-a lipsit
dar mă tem că nu pot să ți-o pun insignă-n piept

din depărtare gura ta se apropie ca o armă
mă amenință cu tăcerea

un calm absolut se așterne în mansardă
e doar plânsul pe care îl aud greierii
o liniște fără nori