Mă simt o sută de mii de oameni

care strigă #rezist.

ÃŽn trupul meu

se discută și se fumează.

se face schimb de idei

proletare, corporatiste.

Vreau să strig, fumul îmi arde gâtlejul.

Cobor din 85,

am ajuns la Gara de Nord.

Rămân aici “la coloane“.

Te aștept

să mă vezi,

să mă simți ca pe o sută de mii de oameni,

să mă înveți mersul pe șinele de tren abandonate.

Studiez stâlpii din gară,

cumpăr un covrig cu susan de la Luca.

O femeie mă întreabă ceva,

îmi cer scuze și îi spun că nu am înțeles.

“Vrei oral sau cățeleÈ™te?“

ÃŽn trupul meu

o sută de mii de oameni brusc amuțesc,

dintr-odată s-a instalat vidul,

și abia acum văd:

gara e-o vastă cameră goală

în care cei câțiva călători de la casele de bilete

sunt vagi umbre.
Pe unul dintre peroane,

Paler fumează țigară electronică,

privește o cobră în ochi zâmbind.

Poartă ceas de mână,

cămașă în carouri,

iar la picioarele sale stă o valiză grea

de mânerul căreia sunt agățate baloane colorate.

Mă simt o sută de mii de oameni,

toți la un loc fredonează melodii din filme vechi

așteptându-te,

se calcă în picioare să te întâmpine când vii.