Întinzi ușor istoria pe pâine,
Untura altui veac
Răpus de ciumă,
Și mesteci soarele de azi,
Cu gust de gumă
Tu, nesătul, mereu-flămândul, câine.
Miop, lumina scursă prin lentile
Te-a orbit.
Ocheanul ți s-a-ntors pe dimpotrivă.
Vâslești cu lingura prin ceruri
În derivă
Și muști, iar, mâna care te-a hrănit.