Un suflet între două lumi,
O aberație-a fanteziei,
Ce vede-n versul poeziei
O cale de scăpare.

Nici nu mai știe ce-și dorește,
Din universul transparent,
Și caută în mod curent
O vestă de salvare.

În dragoste e-un univers aparte
Ce se despică după lumi
Și se împrăștie-n fărâmi
Și nu mai simte moarte.

Iar între lumi e spațiul vast.
Sunt stele multe, prea departe,
Și-a lor lumina se desparte
Spre-a-ntinde marele contrast
Ce guvernează lumea muritoare
Și prea puțin strălucitoare.

Și toate trec, în veacuri goale,
Și în idei de mult uitate,
Ce definesc prin unitate
Gândiri puțin mai informale.