ÃŽntre suflete stinghere,
Lacrimi, patimi și durere,
O lumină ai zărit
Pentr-un suflet ostenit.

Ai știut din prima clipă
Liniștea cea mult râvnită,
Lumea-ntreagă o clipă a stat
Odată cu tine a ezitat.

In pacea efemeră, vie,
Tu ai văzut monotonie
Și-un univers banal, comun,
Și te-ai simțit un pic nebun.

Și ai fugit și te-ai ascuns
De lumina cea de nepătruns
Și nu ai vrut să fii comun
Și te-ai simțit mai mult nebun.