Când te-oi strivi de cer iubito
Să strigi cu buze de sărut:
revino, soare în starea fără umbră
când floarea soarelui
răsare pe țărm de amintire;

Te-oi săruta femeie
Cu ochii-mi de dorință
Și vorba fără sunet
Va spune îngândurat
Că tresărirea vremii
S-o întoarce surâzând
În pagina fântânii
de unde-mi sorb veșmântul
De lacrimi și ispită
Pe frunte de alint

Mă ține-n brațe seara
spunându-mi să nu uit
cum buzele-ți nebune
Pe-un colÈ› de neuitare
Mă-nfioară nud
te iubesc...