puterea poeziei mă imobilizează
cred că las în urmă lumina ei blândă
cred în versul meu împletit cu rază
destramă beznele ce stau la pândă.

sentimente în versuri sunt mândre izvoare
anii mi-au adus și amar și dulce polen
dar m-am înconjurat cu multă splendoare
și-am câștigat în lume mirabil teren.

am împlinit în viață tot ce am dorit
toamna mea-i prolifică, plină de recolte
suflet mereu flămând naturi am iubit
veșnicia iubirii și-n cer să se dezvolte.

voi scrie în lumină până la asfințit
și-n moarte printre stele voi recompune bolte.