Tatăl meu a pribegit peste Gothard,
Acolo unde râuri o iau
Spre Etruria pe-alături,
Și pe drumul cel drept
Peste zăpadă
Către Olimpos și Hemos,
Acolo unde muntele Athos și-așterne umbra
Spre peșteri din Lemnos.
Dintru începuturi sunt însă
Veniți părinții
Din păduri de pe Indus
Tare mirositoare.
Străbunul însă
A zburat peste mare
Ager la gând, și s-a minunat
Fruntea de aur a domnitorului
De tainele apei,
Când norii roș abureau
Peste corăbii și dobitoacele mute
Privind unul la altul
Gândeau la hrană. Însă
Munții încă în liniște stau.
Unde să ne fie popasul?