poemul e gata să urce pe trepte
sub ceruri mate vise dorm plăsmuiri
de raze caline și nori de zile subțiri
pe ape plutesc în derivă regrete

e inima poemul din amintiri
din liniștea prea plină de sentimente
e spațiul neînfrânt de linii drepte
livada cu meri unde-nfloresc regăsiri

devine roșu carmin dorul atavic
schițează surâsuri tăceri de demult
trecutu-și închide ochii în ornic

și-și schimbă fără voie mersul ocult
se-ntoarce fiul risipitor năvalnic
la prima iubire la primul sărut