dorințe ard în crematoriul cărnii
sub lacrima de sus ce zarea-ți udă
și bei otrava apelor cu ciudă
și-oleacă plumb era în buza cănii.

sub existarea ta de jale nudă
în noapte vin la patul tău dihănii
în toartele de amforă a rănii
ce țin durerea care te inundă.

în suferința ta înoată ploaia,
în leacul dragostei ușor te-nec
de-mi părăsesc și minților odaia.

vedenii de lumină-n duhuri trec
adun din preacuvântul tău lețcaia
la Dumnezeu să-mi cumpăr slovă plec...