Uneori
întreb oglinda
era oare timpul
să mă nasc
sau timpul meu s-a rătăcit
undeva

ce caut eu acolo unde
din vorbe țâșnesc lacrimi
și sânge
și unde sărutul Iudei
nu face cât trei arginți

sunt parcă tot mai obosită
tăcerea nopții doare
ca plânsul mamei pentru prunc
și-adânca rană ce-i crestează
un fiu celei ce viață-i dăruia

iubirea dintre frați e-n agonie
pentru o palmă de pământ
sau un cuvânt amar
rostit
la apriga mânie

și acea vorbă din bătrâni...
"sângele apă nu se face"
și-a mai pierdut tăria

suntem
parcă
mai păgâni

inimi ciobite zac
pe un altar al nu stiu cui
și-aproape am uitat
să spunem

"ziua bună'', străine....