ÃŽngerul treptelor mele dinspre Dumnezeu a obosit
așa cum au obosit toate luminile
care mi-au poposit vreodată în ochi.
Am sufletul prea greu pentru umerii unui înger
și mâna mult prea aspră
pentru trupul său firav
pe care orice mângâiere
lasă urme adânci de durere lumească.
Nici nu mai știu cine pe cine poartă și unde,
dacă drumul nostru e drept
sau Cineva ni-l ascunde.