în nicăieri, sub gene adormite
călătoreai cu vis pe sub uitare
de Om, cu-a sa divină-asemănare
cu buzele din duh de Rai lipite.

ești chip cioplit cui duc a mea-nchinare
de tine zările îmi sunt topite
în somn ții canibalele-mi ispite
de trupul tău am pofte culinare.

spre porți din soare iarăși mă îndrept
sub zodia cafelei, cea trezie
îți scrii ființa-n umblet, poezie
și ziua se deschide-n mine drept.

femeie, graiului din foi zeiță
tu astăzi ești doar zeamă de peniță...