a fi sau a nu fi
în noi e-n fiecare clipă
e-n fiecare zi
existența-i de fapt o căsnicie
a vieții cu moartea de care
sălbăticiți de doruri și vise n-avem habar
sau neglijăm de-a o ști
dar vine o zi
fatidică zi
când coabitare se frânge
e-un fel de divorț
al morții de viață
invocând în instanță
violența și destrăbălarea luninii
că nu mai suportă
că nu mai are putere să rabde...
la prima judecare pe fond instanța amână
dă un termen de gândire
că poate...poate...
dar moartea prin interpuși
aruncă pe viață boala uzura ruina
lumina luminii judecătorul suprem
văzând lipsa de vlagă
văzând decăderea
îi dă câștig de cauză morții...
din ce-a fost viață rămâne doar scrisul ei gând
pe care moartea nu-l poate lua cu ea în mormânt
dar face recurs pentru departajare
câștigă plătind o sultă
numită uitare...