te
căutam în lanurile de cereale din
adâncurile shambalei mă încurajai caută-mă
ori în orașele subpământene de pe venus ori marte
da
îmi spuneai mergi mai departe
speram că ești în toată calea lactee erai
dar nu
te vedeam
vag printre ruine în ierusalim între praf și
pulbere o urmă era un început acum
îți simt prezența
doar când
cobor privirea
la rozariul agățat pe spătarul scaunului din dormitor și
mănânc bucățica de pâine în care
ești