La micul dejun ți-am oferit trecutul
plin de amintiri știute doar de mine, acum și de tine -
ciudat sentiment.

La prânz ți-am oferit prezentul
pe care-l cunoașteam, doar, noi-
plin de povești, zâmbete, speranțe
ascunse pe hârtie.

La cina ți-am oferit viitorul
cules dintr-o ceașcă de cafea -
eu, poetul visător.

Acum...
este miezul nopții sau, puțin, trecut de el...
nu am ce să-ți mai ofer.
Sunt obosit, visez, adorm...
fiind, probabil, cel mai nostalgic
somn.