Un loc măreț in care ajungem
Când clopotele bat ultima dată
Nu mai putem deloc să plângem
Nici să spunem mamă sau tată.
Un milion de întrebări
Sunt puse atunci fără rost
În fumul negru lumânări
Așteaptă doar o zi de post...
Am fost acolo și voi fi
Cândva la un apus de soare.
De am făcut bine nu voi ști
Decât în clipa cea mai mare.
Eu sunt senin și tot greșesc
Față de cei de lângă mine
Iertarea lor nu o cerșesc
Căci poate le-am vrut numai bine.
În urma mea nu aștept nimic
Căci timpul le va îndrepta pe toate.
Mai multe nu știu să vă zic,
A! Dacă insiști se poate!