agonia francais v3 |
Agonia.Net | Règles | Mission | Contact | Inscris-toi | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Article Communautés Concours Essai Multimédia Personnelles Poèmes Presse Prose _QUOTE Scénario Spécial | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
![]()
agonia ![]()
■ Que faisons-nous de l’amour qui reste ? ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-11-24 | [Ce texte devrait être lu en romana] |
Învăț să pășesc
înspre mine tot mai greu, ca și când din tot ce mă învățau cândva părinții copaci a rămas doar poza, cu ei doi cenușii și uscați, lipiți pe un decor albastru de carton. Pășesc greu, peste un nor de praf de pe cel din urmă drum și peste față mă izbesc ca un foc pletele vântului despletit. Plec de azi, din poza veche în care stăm îmbrățișați și te las trist, și înfrigurat, și cu o inimă lipsă. Cuvintele cad atât de greu între noi, ca merele coapte și se lovesc de suflete, lăsând în urma lor găuri adânci în care să pot îngropa azi scrisorile tale. Îmi lipsește o lacrimă din gând. Fără să știu că ți-am prins-o ție de inimă, o dau dispărută, oferind găsitorului inima mea, fără lacrimi.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
La maison de la litérature | ![]() | |||||||
![]() |
La reproduction de tout text appartenant au portal sans notre permission est strictement interdite.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politique de publication et confidetialité