Cât ar fi viața de grea,
Nu m-aș plânge de belele,
Chiar de am în casa mea
Trei guverne paralele:

Vreau și eu un șpriț, ca omul,
Mărioara, liberală,
Îmi ascunde tirbușonul,
De-l cat până intru-n boală,

Apoi, sare soacră-mea,
Cu tupeu de gazetară,
Þărănistă cum e ea,
“Să mai beau și apă chioară”!

Amândouă, cum vă spun,
Parcă-aș cere de mâncare,
Fără milă se opun
Contra clasei muncitoare,

Doar că eu, bun democrat,
Pentru crize, în balcon,
Cum sunt veșnic însetat,
Am pitit un tirbușon,

Desfac sticla…competent,
O împart în trei pahare,
După care, evident,
Trecem la coabitare,

Discutând frumos, la masă,
Cu sarmale, cu plăcinte…
Și cu trei guverne-n casă,
Viața merge înainte!

Valeriu Cercel