nici nu știu dacă
durerea pe care o port îmi aparține
știu doar că trecem iarna în doi
ocupând aceeași parte de drum
din când în când
lumina
se aprinde pe la colțuri

Dumnezeu ne face cu mâna

prind curaj
împing întunericul de-o parte și
mă uit îndărăt
un câine pornit pe urmele mele
scheaună confuz
e o iarnă cu miros de ploi
cozonac și fum
în apropiere se conturează o umbră
pare să spună o poveste
îmi desfac nasturii de la geacă
și-mi pun mâna pe piept
respir sacadat
am senzația că cineva
mă privește pe furiș
a nu
nu poate fi ea
iar moartea nu doare
îmi zic...