când mă trezesc dimineața
Ova plutește-n odaie
într-un glob albastru de sticlă
mă spăl pe ochi
și mă rad până la sânge
când mă întorc
Ovei îi crește piele de curcubeu
sprâncenele i se arcuiesc
a mirare
în ochi îi sclipesc arșițe
fără chip
și pe buze-i tremură o-ndoială de clei
de urme de melci
pe muguri de dud
și de țepi cu sens hibrid
aș vrea să plec aș vrea să rămân
îi aud vocea ca o elipsă trasată
cu linie întreruptă
rămâi rămâi
îmi țipă-n artere globulele
calc viziunea-n picioare
și-o păstrez pe tălpi fragedă
fereastra în sine se deschide
către o pleoapă cu bifurcații
de culori de avertizare
Ova dispare
pe deasupra castanilor din curte
văd distinct
cum carnea se desprinde de oase
cum se despart de fruct sâmburii
corolele de tije
și râul de albie
de-afară vine miros
de aripi arse
și aer aspru la pipăit
de sârmă ghimpată
închid cu grijă fereastra
și ies grăbit
să prind tramvaiul