Poate Moșul se întoarnă...
Bate vântul și răstoarnă
Toți nămeții-n lung și-n lat,
Și satul mi-a izolat.

Gerul și el, cu barosul
Crapă pietre urâciosul,
Și-i va face chip brumos,
Bătrânelului meu Moș.

Privesc bolta înstelată,
Coama dealului brodată,
Aud scrâșnete prin pomi,
Da și pași răzbind, molcomi.

Uite Moșul, ba nu-i Moșu*!
Unde-i sacul, straiul roșu?
Moșul ăsta-i de argint,
Ia priviți, că nu vă mint!

Se apropie de mine,
De emoții cad pe vine,
C-a venit, da-i alb de nea;
Moșul la căsuța mea.

-Moșule, drăguț de Moș,
Am crezut că vii pe coș...