Când totul e trist,
Când lacrimi se scurg,
Când nu mai rezist
Și-mi vine să fug
Când soarta mă strigă
Și nu vreau s-aud
Când tremur de frică,
Când aripi s-au frânt
Când sunt numai eu
Și-n juru-mi pustiu...
Când pășesc cu greu
Spre zâmbetul târziu
Când se face noapte
Și mă chamă-n zare
Din umbre departe
O stea călătoare..
Când mă impinge viața
Spre un drum pustiu
Și găsesc speranța...
Dar mult prea târziu
Când mi-e frig, mi-e teamă
Și nu pot să zbor
Când un vis mă-ndeamnă
Să fiu călător
Când un foc mă arde
Dar, nu pot să chem
Căci mult prea departe
E un suflet stingher
Când e greu cuvântul
Ce l-am risipit
Și-mi adie vântul
Clipe ce-am trăit
Când mă-ngrop în vise
Ce nu se-mplinesc
Când mă-ntreb adesea
Cui să-i mai vorbesc..
Când mă-ndeamnă totul
Să iert și să uit
Când iarăși uit rostul
Meu, pe-acest pământ
Când în vârf de munte
N-am pe cin’să chem
Nimeni nu m-aude
Și de tot mă tem...
În aceste clipe
La rău și la bine
Scumpul meu prieten...
Îmi e dor de tine...