În seara de Crăciun, de n-ai s-ajungi acasă,
Și-ai vitregi copiii, pribeag printre străini;
Voi pune un tacâm în plus, în cap de masă,
Și-oi aștepta cuminte cu ochii-n lacrimi, plini.

De n-ai s-ajungi te iert…doar ceru-nstrăinării
Te-o ninge pe-un tărâm ce nu îți aparține.
S-asculți colinde dulci în pragul înserării,
Și doine de la noi, ca dorul să-ți aline.

Să nu cazi în mâhniri dacă străinu-ți spune
Că sufletu-i acasă, da tu, la ei, stingher…
Privește-l cu mândrie și fă o rugăciune,
În sine și-n tăcere, acolo-ntr-un ungher.

Nu suspina te rog, în astă noapte Sfântă,
Că nu te-ntreabă nimeni dacă mai poți să duci,
Și nu ai cui să-i spui că inima-i răsfrântă,
Să n-arăți la străin că porți mai multe cruci…

Să nu fii abătut să-ntuneci chipul drag,
Doar sănătos să fii ca să revii acasă,
Cândva, că dorul doare, și te-o purta în prag,
Doar să anunți să-ți pun tacâm în cap de masă…