Din fântâna cu explozii
În vârtejul de strigăte
Mii de sunete afundate
Pe unde mereu ghidate
Inima-mi paralizează!

Inima urlă a disperare
Mintea nu mai controlează
Spiritul își ia zborul
Spre lumi îndepărtate
Poate de noi uitate!

Prin valuri seci răzbat
Ah, că am pierdut direcția
Îmi spune să mă eliberez
Dar sunt numai gânduri
Și văd cu totul altceva!