Drumul spre iad e pavat cu bune intenții
la fel cum cel spre rai e presărat cu ispite
dar pentru cel care-l străbate
fără o țintă anume
fără să arunce măcar o privire
înapoi ori înainte
pentru cel ce nu caută
nici refugii nici subterfugii de-a lungul lui
drumul e pavat cu piatră seacă
doar o floare de lys
pe care nici colbul primăverilor sterpe
nici zloata putredelor ierni
nu au pătat-o
îl face să se oprească mirat
și cu cât zăbovește
stranie zăpușeală ca-n miez de vară îl încearcă
își face vânt
dând pagini după pagini dintr-o carte
slăbește nodul de la gât
dar se codește să se despuie de haina roasă
căci știe ca va trebui curând s-o ia din loc
pe același drum pavat cu piatră seacă.