tot ce respiri se va întoarce și va ucide o pasăre
în castelul în care ne-am izolat rege al meu
cresc păpădii sub dușumea
și brotaci sughiță a mormoloci proaspeți
noi nu ne vedem niciodată vorbim prin scrisori
lăsate pe masa de fier dintre flori
locul nostru preferat de-a dejuna singuri
altădată urmăreai nebun armăsari pe pieptul meu
acum fumezi țigări de foi și îți ferești poemele
de însăși propria muză
tot ce-am expirat cândva s-a întors și-a ucis dragostea
care mă făcea să fiu fericită
deși noi nu ne vedeam niciodată vorbeam doar prin scrisori