„Dacă Dumnezeu nu s-ar fi odihnit duminica,
ar fi avut timp să termine lumea”
Gabriel Garcia Marquez

- Și Dumnezeu e orb, din când în când,
Cutreieră-n tăriile cerești,
Nu știe că te port în orice gând
Chiar dacă tu, nemotivat, lipsești.

Ca un avertisment apocaliptic,
Absența ta mă doare explicit,
Prizonieră-ntr-un minut eliptic,
Când timpul pare vast, chiar infinit...

Ce incompletă-i lumea fără tine,
Atâția ani-lumină numărând
Te-aștept și azi pe albele coline,
Dar Dumnezeu e orb din când în când.

- Plouă cu verde crud și doar în gară
Un difuzor strănută răgușit,
Eu mă gândesc s-aprind altă țigară
E noaptea lungă, tu nu ai venit.

În trenul nostru parcă mai așteaptă,
Într-un compartiment cu geamul mat,
Povestea de iubire, înc-o treaptă
De mână s-o urcăm. Eu de fumat

Am să mă las când vii și uit de lume,
Dar Dumnezeu e orb în nopți pustii
Ori poate are numai chef de glume -
Mi-e viața incompletă și tu știi.

Liliana Trif & Ioan Grigoraș