agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Venus and Adonis ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-02-03 | [This text should be read in romana] |
I
în oglindă sigur nu mai încap nici pântecul mamei nu mă mai primește și atunci privesc singură în rana propriului pântec și aștept moneda măruntă din argintul destinului ca pe un fir de păr ilizibil minciunilor prezentului fericirea îmi pare o năzbâtie frumoasă în care mă arunc deseori mereu singură pentru că acolo mărăcinii sunt atât de frumoși încât privirea îmi fuge spre pântec spre cer iar spre pântec și cade odată cu lacrima cuvântului mamă printre cruci II în cimitirul gândurilor încap sigur după o trecere rapidă în revistă a metaforelor vieții ici colo câte o candelă aprinsă mă adună din drum aleile cuvântului mă aruncă în stratul plin de fericiri înșelătoare și atunci nu-mi rămâne decât să mă caut cu și mai multă voință printre firimiturile de pâine din ciocurile păsărilor rebegite de frigul prezentului III în labirintul rugăciunilor încap sigur îmi spune Dumnezeu apoi mai așterne o cruce sub teiul unui poem nescris pe care îl simt în fiecare noapte cum îmi aduce tot mai aproape cimitirul jocurilor pe care niciunul dintre băieții mei nu a uitat să îl joace în cer IV între cer și pământ simt că nu mai încap mă umflu zi de zi cu spaimele prezentului apoi încep să desenez hărți de răbdare în jurul meu de parcă am crescut stâncă între ramurile unui copac uriaș cu trunchiul împletind infinituri pe drumul spre cer ca o împlinire secunda copilăriei mi se așterne pe chip adorm cu rugăciunea pe buze zâmbindu-i inimii și spiritului nărăvaș pentru încă o noapte albă trăită arzând printre versurile poemului copil nescris în fila a noua a unui nouă care până să devină infinit se lasă prins între unu și șase răsturnându-se leneș întru bucuria sufletului ghemuit la rădăcina vieții Anne Marie Bejliu, 3 februarie 2018
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy