Nimeni nu-și imagina că
visătorul o să găsească în supă
molecule născute la Hiroshima,
când oamenii își aduceau pielile
și pereții ca garanție;
rufe murdare îi apăreau
dintr-odată în fața ochilor și se
părea că o să rămână
singur
la masă.

Dar continuă să înghită,
admițând că vremurile au
patinat (se poate și așa!)
spre zări în care doar porcii
și
porumbeii îi mai fac fericiți
pe urmașii
lui Noe,
în timp ce potopurile din computere
sting acum
fiecare incendiu
care
amenință liniștea bieților
salariați.

Totuși, pomul pe care
s-au aliniat rufele încă
mai crește,
încă mai mângâie mânerele
cuțitelor de
bucătărie,
așteptând prilejul
de a-i vedea pe
oameni
întinși la
popicărie.