pesemne că odinioară, între vieți, îmi crescuseră falange lungi
din picuri de cerneală și tremur de arpegii
umblam ca șoapta unui vînt bătrîn ce-n joacă fură bemolii
din suspinul unei fete

se înseninau deodată clopotele a duminică și palid era cerul
ca un polog de grîu culcat de ploaie

pesemne că între vieți îmi creșteau mai galeșe genele
și tălpile ca literele cursive
mă duceau departe peste ghețuri