în mirosul de benzină al orașului
ne intoarcem în copilărie
în castelele de praf

părinții sunt mici figurine de ceară
care se topesc încet
o membrană întunecată e cerul

sunt singură cu
un glonte în venele mele tari și pietroase
și e din nou copilărie / o copilărie frumoasă, strălucitoare

o reacție la cald în mijlocul acestei ierni friguroase
când
trupurile noastre se fac din ce în ce în mai subțiri

în această iarnă învelită în staniol în care
sunt un cap de păpușă crudă/ neiertătoare
și repet.
lasati ninsoarea si copiii să vină la mine.
lasați frigul și amintirile să mă transforme în praf.