eternitatea-n ochii tăi e multă,
pășesc lăuntru-i ale mele ghete
și nu mă pasc vifornițe-n regrete
de umblu încălțat în stea ocultă.

spre soare-a se ivi, pe-acel perete
e Dumnezeu pictat, în noi de-ascultă
și stă-n mărime naturală-adultă
acolo, în odaia noastră-n sete.

și flămânzind de carnea cea divină
ne coacem gurile la jar de pâini
și-n strop de vin doar păsări ne cer vină.

ci ne spălăm de mucegai pe mâini,
de Mere, de-a Infernului jivină
și aruncăm o clipă grea la câini.