Babe cloanțe zurlii, cu capricii și draci,
Răscolesc ne-ncetat al naturii altar,
Muguri mici pe mlădiile crengi reapar,
Păsări negre roiesc peste goii copaci.

Urmărind instinctiv un bătrân calendar,
Se agită mai mult și bogați și săraci,
Se înghesuie toți pe trotuare, buimaci,
Ca-ntr-un veci nestatornic, imens furnicar.

Și cu lumea pe care o-nțeleg tot mai greu
Și cu timpul perfid care zilele-mi fură
Și cu mierlele mici care cântă mereu

Și cu toanele ei – ba e frig, ba căldură –
Primăvara aduce în sufletul meu
Un amestec ciudat de iubire și ură.