Pe o rămurică udă,
Mugurașii se foiesc,
Ușurel se dezmorțesc,
Vremii reci să-i facă-n ciudă.

Unul bucuros, plesnește,
Altul răsfiră ca-n Rai,
Petale, un evantai,
Și în soare strălucește.

Vrăbiuțele atente,
Se expun alăturea,
Vine și o turturea
Cu perechea-n zboruri lente.

Dintr-o tufă de verdeață,
Cu picioarele subțiri,
Dac-o vezi, sigur te miri;
A ieșit o mogâldeață.

Zăbovește, se rotește,
Și își scoate straiele,
Că o trec șiroaiele,
Și în poticniri rostește:

- Ce miraj! Ce gingășie!
Și cât verde s-a ivit!
Primăvara și-a tivit
Flori pe poala străvezie.

Hei, gândaci, ieșiți din sol,
Să ne dăm și rostogol!