ca o umbră și abia pulsând îmi strecor gândul
prin înghesuiala de glasuri lipicioase
să nu trezesc gurile hămesite, căscate
ca niște crevase la margini de văzduh

fără urme pătrund reabsorbit în sine
încercând ca o adiere
să fiu mai mult de partea celor ce vor veni
decât a celor ce sunt

puțin îi pasă realității de adierile viclene
de fiorii stârniți de ceea ce văd și ceea ce cred
și de rănile ascunse de schimbătoarele vise

înainte de a ieși la suprafață
o lacrimă prevesti izbânda și bucuria
unei alte întrevederi anonime
cu inima în propria matcă