când am privit Luna
am avut acel fior
al întoarcerii dintr-o călătorie lungă
cât toate zilele la un loc
de ieri și de mâine


doar azi rămăsese cu obrazul
întors, luminat
aprins dinlăuntru de un Soare mai mic


pasul meu viu plutea
ca al lui Armstrong
peste chipul rece al Lunii -
un cimitir din cratere uriașe.