frumoși am mai fost azi
după noi se țineau nuntașii
cu flori ieșite din piept
noi cu mâini pline de pescăruși
până pe fruntea lui ovidiu
zborul e alb ca mireasa din fotografie
surprinsă în spatele meu
la braț cu speranța ei de fericire
pe care contabilul de față soarele
ar fi putut să o socotească
după formula destinului
marea dansa cancan în fusta ei de spumă
bărcile înaintau suav pe linia răsăritului
plimbând suflete ieșite la viață

mâinile noastre erau împreună
pescărușii continuau să zboare din ele
desfășurau scara lui iacob
spre cerul de murano
ne prindeam de aripile lor suiam
pe creștetul orașului
la casino printre ruine este inima noastră
ținem cu dinții de sfoara care ne-a legat

și bliț
încă suntem frumoșii acestei zile