codruleÈ› cu straie verzi
ce în cetină te pierzi
mult dor am purtat de tine
lumea de-mi spunea străine

când departe am plecat
eu de tine n-am uitat
frunza ta se legăna
inima îmi alina

din vale până la munte
sună fluierul fierbinte
iar turmele de mioare
pe ploaie sau pe ninsoare

sau ziua pe vreme bună
ciobănașii le adună
să bea apă de izvor
din inima munților

codruleÈ› verde de straie
cei ce vor ca să te taie
spune-le cu vorbă dulce
negura să îi mănânce

și să îi faci de ocară
prin țară și pe afară
pe cei ce pun înainte
banul,lucrurilor sfinte

codru-i una cu românul
doar el ne este stăpânul
numai el cu Dumnezeu
cu grijă de neamul meu