Emoția tăcerii tremură în versuri,
Curge subteran negru râu sacru,
Izbucnește oniric în vorbe de ceață,
Uman condens de viață.

Iubesc tăcerea magnoliilor scuturate,
Fericiți ochii care le-au privit,
Răsfoiesc jurnalul primăverii
Rouă, culori, reverii.

E multă tăcere ascunsă sub pietre
Și-n spații de umbre furate de timp,
Gonește-mă cântec de la fereatră
Tăcerea geloasă mă latră.