Adun clepsidre-n gând
și timpul mi-l măsor,
atent
îmi parcurg anii
cu al minții
ascensor.
Mai zăbovesc
prin gânduri
cu o clipă-nșirată pe-un
mosor...
îmi spune multe
despre
rolul meu decorativ...
inexpresiv...
peiorativ...

Mai cuget
la ce-o să vină...
îmi caut un dresor
să-mi modeleze
eul meu
predecesor.

Există
un dincolo de zid...
nu-l știu pe posesor
și rolul lui superior...
de succesor!