Ai fost...



Ai fost ce-am iubit mai mult:
Ai fost lumină de lună
Ai fost înger pe pământ,
Ai fost pansament pe rană.

Ai fost...

Ai fost de o frumusețe rară:
Trup curat cu forme pline,
Suflet pur crescut la țară,
Gânduri sincere, senine.

Ai fost...

Ai fost muză, ai-fost iubită
Ți-am dat sufletul să-l porți...
Dar crezându-te cinstită
Nu am luat seama ce poți.

Ești...

Ești un demon fără milă
Și ai coarne ascuțite...
Nu tânjești după lumină,
Nu știi dragostea a simte.

Ești...

Ești o umbră fără viață
De o esență meschină,
Tentativă de prefață
Pe o carte de duzină.

Ești...

Ești cenușă de măslin,
Într-un sertar plin cu plicuri,
Sânge rece cu venin
Ce pe sol fertil tu picuri.

Vei fi...

Vei fi cântec de sirenă
Pentru marinari naivi,
Vei fi moartea din arenă,
Pentru luptători captivi.

Vei fi...

Vei fi frumoasă minciună
Căci tu urăști adevărul,
A decepției stăpână,
Mâna care-ntinde mărul.

Păcat...

Tu vei fi pe veci amară
Și amară ai să mori...
O, tu! grea, piatră de moară,
Dragoste fără fiori.