venea în tine clipa suculentă
și plin de astăzi în surdină-i totul;
spre întuneric e-ndreptat complotul,
lumina-n zări e ca în vis prezentă.

îți duci prin aer liniștei înotul,
în nemurirea ta o componentă
pe sub mirare-n taină permanentă
din arborele lumii, bând zigotul.

căci nașterea de om aprinde stele
destin să îi așeze căpătâi
și să îi scrie un senin în piele.

la pieptul lin al vorbelor dintâi
tu din secundă-i făurești dantele
și-n patria tăcerilor rămâi.