Două pietre din mijlocul unui drum de țară
își aminteau de când erau spălate de un râu.
Una se văita că a ciobit-o o copită, cealaltă
că e mânjită de ulei negru de motor.
Mai încolo, o băltoacă afurisea o balegă
care îi otrăvise apa de ploaie.
De-o parte și alta a drumului,
un plop uscat era jelit de un tei jumulit de flori
și de un dud plin de omizi și vrăbii de mahala.
Cicoarea suferea că e ștrangulată de volbură
lângă trei maci și o urzică neierbicizate.
Lacome insecte de toate felurile,
ca niște pixeli, în mișcare browniană,
scăpați din ecranul cerului,
căutau ce le trebuie să mai existe în softul naturii.
Băgat sub o părlărie de paie cu o margaretă,
îmi plimbam umbra dimineții
exilată din viața citadină,
să mă conving că nu sunt de-a locului,
dar merită să revin.