S-a obișnuit să-i dau boabe de grâu;
sătul,
m-a privit din marginea ferestrei și a zburat.
Știu că va reveni.
Și eu, cânva, am plecat înfometat,
dar sătul.
Nu am mai revenit la acea ușă.
Cheile le-am atârnat de amintiri.
A urmat altă ușă, alte chei, alte ...
Iată,
porumbelul a revenit la fereastră
dar însoțit.
Fiecare are foamea lui!