Avem azi dimineață doar douăzeci de ani.
Desculțe merg, iubito, cu pas încetinit,
umbrele noastre două, sub pomii din livada
ce-albastrurile mării le-nfruntă cu verdeață.
Tu ești încă nălucă,
ivită-n seara fără lumină, între două
lumini, când băiețandrul și-amână, fără treabă
și dus pe gânduri, ora întoarcerii acasă.
Tu, încă sprijinită de mine, lângă mine,
mai cauți povârnișul secret al dunelor,
nisipul cu ascunsa lui pantă și ocultul
stufiÈ™ de trestii care
perdele-a-ntins pe ochii marini ai vântului.
Aici ești: lângă tine sunt eu, și cercetez
temperatura-naltă valuri fericite
și inima din mare orbește înălțată,
aflându-și somnu-n spumă și dulci frânturi de sare.
Și către noi și țărmul îmbucurat privește.
Castele scufundate crenelurile-și suie,
și alge ne oferă cununi, și valurile
ar vrea, plutind să cânte, în zbor întins pe turnuri…

Iubito, avem astăzi doar douăzeci de ani…





Traducere Veronica Porumbacu