Nimic nu-i real din forma verbală;
Adresele dure și vocea tonală.
Indicatori marginali
A stării mentale.
Senzații, amare.

Și când mai răsare câte-n gând nou,
În al vieții prea prelungit ecou,
Neînfricat străpunge-n afară
"Mi-a fost viața amară?"

Ușor să te lași ghidat
Într-o lume străină.
Magnetizat
Și aprins de lumină.
O molie,
În miez de noapte.
"De ce imi zice mie aceste șoapte?"

"E oare adevăr sau manipulare?"
Imaginar
În minte totul ți se pare.
"Cum să fiu sincer cu-n necunoscut?"
O clipă-n prezent, de univers cusut.

Iar când orele curg și vorbele zboară,
Când nici tu odihna nu te omoară,
Când ce căutai găsești lângă tine,
Când nu știi ce simți dar știi că e bine,
Când vrei ca și timpul să se-oprească în loc.
Când uiți de lume, și uiți de tot.
Iar când ești coplesit, dar cu uimire,
Întreabă-te-atent
"E asta iubire?"


Să stai,
Să vânezi momente deschise.
Să-ncerci să le-acoperi,
Cu trăiri și cu vise.
Să corelezi exact în ceva ce vă leagă,
Inutil!
"Ai o exprimare prea vagă."

Extaziat intern și calm la suprafață;
E trăsătura pe care-o lasă:
O minte distanțată,
Ocrotită,
Zău!
"E doar modul cum mă feresc eu de rău."

Iar când orele curg și vorbele zboară,
Când răsăritul de soare nu te doboară,
Când ce ai găsit e nou pentru tine,
Când ceea ce simt, o simt tot mai bine
Când totul, pare-a-fi doar un joc.
Când blestemi, că timpul pornește din loc
Iar când ziua de mâine iți scrie trecutul,
Să nu uiți vreodată
Cum a fost începutul.

---
Moment efemer
După aproape-un deceniu,
Nici nu prea tre' să fi geniu
Să vezi cum te-ai prins,
În plasa ei,
Emoțional.
"E doar pentru mine real?"