inima mea e o mină cu sacru minereu
filonii de iubire susțin toată ființa
credința izvorăște ca sângele mereu
în altarul treaz slujește chibzuința.

inima-i maestră din mâhniri face artă
se transformă-n slove toată simțirea ei
sufletul i se supune spre bucurii mă poartă
în centrul universului zidește un temei.

compun o simfonie pentru inima mea
ea trebuie să cânte și când ochii plâng
mă-nvălui în lumina furată dintr-o stea
nu vreau în întuneric stingheră să mă frâng.

cerul e generos îmi face o saftea
mă lasă și noaptea armonii să strâng.