un drum spre nicăieri nimicul țese
pe glii de naște umbre-n broderie
ce din zadaruri curg spre feerie
iar tu ai iar priviri neînțelese.

pe slavă zborul libertate scrie,
acolo visul din găoace iese
cu toate de mirare-a lui mirese
gătindu-i prăjituri de poezie.

iar frumusețea ta îmi e narcotic
și a scăpa din viciu-i inutil,
pe Dumnezeu îmbrățișezi erotic.

pe calea din deșertăciuni e tril
de vid chemând; dar iau antibiotic
și-n poala ta, femeie,-adorm umil.